Dependenţa de calculator. O clasificare posibilă

După activităţile desfăşurate, dependenţa de calculator ar putea fi de mai multe forme:

• dependenţa de jocuri (şi să nu-mi spuneţi că n-aţi avut colegi sau n-aţi auzit de persoane care să se joace ore încontinuu);
• dependenţa de chat (mai multe conturi, mai multe programe, inclusiv folosirea dispozitivelor mobile) şi navigarea pe internet. În această categorie s-ar încadra şi „Internet addiction disorder”, sau dependenţa de internet);
• dependenţa de programare (aici am oarecare rezerve deoarece dacă aşa ar exista aşa de mulţi programatori obsedaţi de calculator şi de calitatea muncii, poate n-ar exista atâtea bug-uri sau patch-uri).

O persoană dependentă de calculator, în funcţie şi de vârsta, va realiza cel un melanj între jocuri, navigare pe internet şi chat. Îmi şi imaginez cum ar fi să visezi că dai BUZZ sau să revezi „cu ochii minţii” ultimul traseu la NFS. Să te gândeşti la viitorul update sau când apare noua versiune.

În unele situaţii şi poate cazul persoanelor mature, cineva dependent de calculator ar putea bănui că există o problemă (cel puţin la nivel subconştient). Atunci ar fi încercat de sentimente de remuşcare, însă euforia provocată de calculator e întotdeauna mai puternică. Pentru mine, pasionat de „Mineswyper” sau „Spider Solitaire” pare greu de înţeles prin ce trece un „gamer” însă până la un punct pot să-mi imaginez. Mai ştiţi realitatea virtuală din Matrix ? Cine vrea să ia pilula roşie ?! Jocurile pe calculator pot fi folosite şi pentru „a evada” din realitate. Cât de mult sau pentru cât timp depinde doar de dumneavoastră.

Jocurile violente

O atenţie deosebită ar trebui acordată jocurilor violente, unde personajele pozitive (eroii) nu au alt scop decât să-şi anihileze adversarii. Aţi văzut că de acele mai multe ori aceste producţii sunt interzise copiilor ?

Conform materialelor găsite, utilizatorul dependent de calculator poate manifeste senzaţii de depresie, anxietate şi insomnie, în special datorate efortului depus şi nopţilor pierdute. Nu de puţine ori aceste persoane veritabile „păsări de noapte”. O noapte pierdută în faţa calculatorului, antrenează încă una… apoi alta. Zilele se înlănţuie, devin săptămâni, apoi luni şi asta fără ca cineva să se îngrijoreze. Poate doar absenţele se la şcoală, dau de la servici să ridice câteva semne de întrebare.

Acestea sunt probleme reale şi nu trebuie neglijate !

Realitatea virtuală

Progresul tehnologic pare să favorizeze dependenţa de calculator, deoarece jocurile sunt din ce în ce mai reale. Ca să fac o paranteză, în urmă cu 20 de ani era destul de greu „să te pierzi în universul PAC-MAN”. Acum avem „căşti virtuale”, „sunet surround”, „force feedback” şi alte gadget-uri al căror unic scop este să te facă să pierzi contactul cu realitatea. Un lucru deloc bun pentru pentru cei dependenţi, sau aproape dependenţi de calculator.

Personal, cred că ar fi indicat ca fiecare dintre noi să avem o listă a priorităţilor cu ce avem de făcut atunci când ne aşezăm în faţa calculatorului. Altfel, cu siguranţă vom găsi ceva… apoi altceva… şi încă ceva. O persoană dependentă de calculator va sări cu uşurinţă peste o masă, sau peste orele de odihnă.

Atenţie ! În această categorie nu sunt incluse persoanele care folosesc calculatorul în interese de servici sau pentru şcoală. Cine are o lucrare (sau un proiect important) cu un termen limită ce se apropie rapid, poate fi nevoit să petreacă câteva zile / nopţi în faţa calculatorului. Situaţia este de înţeles.

Deşi este mai „la îndemână” realitatea virtuală nu trebuie să se substituie realităţii cotidiene, iar relaţiile sociale cu persoanele reale nu trebuie să aibă de suferit din cauza relaţiilor online. Îmi aduc aminte, că la cumpăna dintre anii 2008 şi 2009, am văzut la TV un reportaj foarte interesant: revelionul online. O petrecere virtuală într-un univers virtual…

Copiii şi internetul

Eu am descoperit internetul când eram deja major. Astăzi, cei mai mulţi au acces la internet încă din clasele primare. Uneori şi mai repede. În principiu ar trebui să fie un lucru bun, fiindcă internetul reprezintă cea mai mare sursă de informare însă pentru un copil de 10-14 ani poate fi uneori prea mult. Internet la şcoală, internet acasă, internet în mall şi internet caffe. Prea multă lume pierde timpul pe internet, fără nici un scop precis… şi iar ne întoarcem la acele comentarii pe forumuri sau bloguri, postate de cele mai multe ori aiurea în miez de noapte.

Deşi internetul ar trebui să aibă un rol educativ în viaţa copiilor, el este folosit mai degrabă ca o sursă de distracţie. Aceasta este şi concluzia la care s-a ajuns în urma unui alt studiu: „Copiii şi Internetul” realizat de Intuitext împreună cu Itsy Bitsy FM. Studiul releva faptul că63,5% dintre copiii sub 14 ani accesează zilnic calculatorul, iar aproximativ 59% dintre ei intră în fiecare zi pe internet.

Ce spuneam eu mai devreme ? Conform studiului citat anterior, peste 43% dintre copiii intervievaţi accesează internetul pentru a se juca, 19% pentru a comunica prin programele de mesagerie instant, chat sau forum şi mai puţin de un sfert dintre ei se folosesc de internet pentru a căutat materiale sau documente necesare la rezolvarea temelor. Vorba lui Creangă:„dacă-i copil să se joace; dacă-i cal să tragă; şi dacă-i popa să cetească.”

Dar să revenim la studiul Intuitext, unde doar 4,8% dintre părinţii chestionaţi consideră că nu există pericole pentru copiii lor în mediul virtual, în timp ce aproximativ 40% sunt îngrijoraţi de mesajele vulgare, iar 37,4% cred că principalul risc este reprezentat de site-urile web şi jocurile violente. Cifrele sunt mai mult decât ok, însă cu toate acestea majoritatea părinţilor (47,4%) nu-şi supraveghează decât ocazional copiii (atunci când aceştia „navighează” pe internet), iar 26% nu exercită nici un fel de supraveghere. Doar 25,1% îşi supraveghează de fiecare dată copilul atunci când acesta accesează pagini web. Veţi spune că poate părinţii n-au timp. Şi aveţi dreptate. Dar există o sumedenie de softuri pentru „parental control”. Ce-i împiedică să le folosească ?

Citez în acest sens, declaraţia Directorului General Intuitext, Măriuca Talpes:

În condiţiile în care părinţii sunt prea ocupaţi pentru pentru a-şi supraveghea copiii din faţa calculatorului, iar aceştia accesează Internetul din ce în ce mai facil, recomandam măcar folosirea unor programe de control parental, care să-i ferească pe cei mici de zonele nefaste de pe Internet. Totodată, folosirea calculatorului în scop educativ, cu ajutorul lecţiilor interactive şi a concursurilor educaţionale online este o soluţie la îndemână. Astfel, cei mici vor continua să se joace, dar, concomitent, vor aprofunda materia şcolară.

Vă mai dau câteva cifre din studiul Intuitext. Şi promit că sunt ultimele, iar concluziile le trageţi voi:

• 38,7% dintre copiii mai mici de trei ani intra zilnic pe internet;
• 11,8% dintre copiii cu vârsta între 7 şi 10 ani, intră pe internet pentru a găsi informaţii pentru teme.

Pe squidoo.com, unul dintre site-urile care mi-au servit drept sursă de documentare, am găsit poate cea mai simplă explicaţie pentru care cineva ar prefera internet-ul interacţiunii sociale:internetul este mai atractiv.

Acelaşi site avansează nişte cifre conform cărora, procentul persoanelor dependente de internet (eng. „Internet addiction disorder”) s-ar situa undeva între 5 şi 10%. E discutabil.

În ceea ce priveşte distribuţia pe sexe, nu există date clare care să demonstreze că una dintre categorii ar fi mai predispusă la a deveni dependentă de internet. Totuşi, se pare că în timp ce bărbaţii preferă navigarea pe diferite site-uri (inclusiv x-rated) sau jocurile, femeile ar înclina mai degrabă spre chat, mesagerie instant sau cumpărături online.

Să ştii să foloseşti un calculator poate constitui un avantaj la angajare, însă orele pierdute pe internet nu aduc bonus-uri.

Cât de gravă este dependenţa de calculator ?

Aceasta este o întrebare la care ar trebui să răspundă un medic psiholog şi dacă există vreunul prin preajmă chiar m-aş bucura dacă ar socoti de cuviinţă să facă câteva comentarii.

În unele materiale, dependenţa de calculator este socotită la fel de gravă precum cea de alcool sau droguri. Nu ştiu. Poate se exagerează. La urma urmei, simpla utilizare a calculatorului nu creează dependenţă, dar folosirea îndelungă (a se citi abuzivă) poate ridica anumite probleme şi aici sunt vizate în special activităţile recreative (n.r. jocurile sau chat-ul).

Cei mai vulnerabili sunt copiii şi poate n-ar fi rău ca celor mici să li se stabilească de la bun început un program fix şi să li se explice ce este şi ce nu este permis la calculator. Nu de puţine ori, considerând că sunt scutiţi de consecinţe, aceştia se angajează în activităţi mai mult sau mai puţin legale (filesharing, piraterie software, etc.).